Dupa multe planuri pentru concediul de vara, ba prin Bucegi (sa ii vada si Cristina), ba Retezat, ba alte destinatii, ne-am decis pentru Cheile Turzii si toate celelalte chei din zona. Ca doar nu ajungem pe acolo asa des, asa ca mai bine ne luam o data un concediu de 2 saptamani decat sa tot lasam zone pe care vrem sa le vedem si nu apucam din cauza timpului.
Zis si facut, punem mana pe cartea lui Anghel, rasfoim, analizam, calculam kilometri si pana la urma punem pe foaie o teoretica tura, fara a intra in detalii cu timpul necesar (ca doar 2 saptamani trebuie sa ne ajunga, nu ?!). Stabilim doar cheile in care urmeaza sa campam: Craciunesti, Cib, Ampoi, Aiud, Turzii si o sa mai vedem :)
9 august
Dupa nunta lui Adi ne lasam o zi de ragaz si pe 9 august plecam la drum pe la 8 dimineata cu masina incarcata ca pentru o expeditie de 2 ani nu de 2 sapamani. Dar deee... ne permitem ca doar nu caram in spate, cand va fi cazul, vom pune in rucsac doar strictul necesar.
Plecam spre Pitesti, apoi Ramnicu Valcea pe unde balaurim cateva ore in cautarea sucursalei unei anumite banci. Vazand ca nu mai dam de ea, pornim spre Targu Jiu in speranta ca acolo localnicii vor fi ceva mai cooperanti.
Pe la ora 14 suntem deja la coada in sucursala din Targu Jiu. Ne propunem sa mancam ceva, dar abandonam ideea pentru a manca in Hateg sau Hunedoara. Intram in defileul Jiului si suntem placut impresionati de peisaj, inca nu foarte alterat de interventia umana. Drumul destul de bun prin padurile umbroase, racorite si de Jiul ce aluneca serpuind spre sud ... frumos :)
Intram in judetul Hunedoara si parca ceva se schimba: peisajul devine tot mai pitoresc, casele si gardurile lor de piatra, culorile naturale (nu roz si verde turbat !!!!) parca ascund gospodariile foarte bine ingrijite in peisajul ce se desfasoara in fata noastra. Ne place, desi nu ne oprim sa facem poze :( Cu timpul vom duce dorul atmosferei de aici. Pe langa orasul Hunedoara totul se schimba brusc. Il cunoastem pe Ghita si al lui "mic" palat rosu aprins cu turle argintii si pe toti ceilalti tovarasi de-ai lui de alte culori imperiale. Pe aici gropi la tot pasul, praf, mizerie, fete dubioase, mai bine nu scoatem aparatul :D. Intram in oras cautand castelul (probabil singurul obiectiv turistic). Din pacate, indicatoarele sunt doar in sensul opus de mers ... deci ... abia la iesirea din oras aflam pe unde e (mai bine mai tarziu decat niciodata nu?). "Al 5-lea semafor pe dreapta se face drumul spre castel." Intr-adevar... exact sub imensa pancarta cu pensiunea X se vede o bucatica de tabla pe care scrie "Spre castelul Corvinilor". Ajungem intr-un final, si descoperim splendoarea .... schelelor. Castelul e in renovare (nu am aflat de cand si nici pana cand... mai incercati ... poate aveti noroc :) )
Dupa ce am facut cava fotografii, plecam spre Deva, spre Cheile Craciunesti mai exact. Parasim drumul european, iar dupa ce trecem de fabrica de ciment drumul redevine pitoresc. Satele sunt foarte curate, oamenii muncitori, din nou frumos.
Ajunsi in chei, punem cortul la baza primului perete din zona si analizam posibilitatile de catarare. Pe langa faptul ca nu ne simteam deloc in forma, elanul ne e taiat si de asigurarile cam ruginite. "O lasam pe maine" si adormim relaxati, urmarind pentru scurt timp ploaia de meteoriti. Noapte buna !
Super destinatii, super scriitura!
RăspundețiȘtergereGata, am terminat de citit ce incepusem acum... doua saptamani!?? ;))