Treziti de dimineata ne-am stabilit telurile zilei: 2-3 manse in cheile Madei apoi campam in cheile Cibului. Ne-am facut cafeaua in timp ce admiram faleza mare din cheile Craciunesti, putin dezamagiti de forma noastra proasta.
Strangem tot si plecam spre satul Mada. Hotaram sa nu abordam varianta de access prezentata in cartea lui Anghel, asa ca mergem pana in satul Balsa de unde (dupa harta noastra) avem mai putin pana in Mada. Ajunsi in mijlocul Balsei, aflam ca drumul pana in Mada e cam de o ora, insa nu este accesibil cu masina. Dupa ce meditam putin problema, alegem cu parere de rau sa ne intoarcem la drumul descris in carte (ar fi mers o drumetie, dar nu stateam foarte bine cu timpul). Ne intoarcem si abordam drumul neasfaltat si destul de stramt la inceput care ne duce pana in sat. Dibuim drumul ce duce inspre faleza de catarare, doar ca ... surpriza: cand sa trecem printre ultimele 2 case, portile sunt inchise cu lacate si o pancarta cu "PROPRIETATE PRIVATA" sta de paza la intrare. Ar fi fost si un numar de telefon afisat, desi pentru a face rost de el a trebuit sa reintregim puzzle-ul cu restul pancartei. Problema a fost ca telefoanele nu le-am mai luat cu noi. Incercam sa ne dam seama daca in curte sunt caini, dar ... decidem sa abandonam ideea (pana la urma nu vroiam decat 2-3 manse... nu e asa mare pierdere, oricum cheile se vedeau din sat).
La intoarcere am dat pe drum de o colonie de flururi:
Si una dintre casutele din sat, din fericire in Mada inca se mai gasesc case din piatra nu din BCA sau alte materiale moderne :)
Parasim satul si ne indreptam spre Bacaia, de data asta hotarati sa urmam indicatiile din carte. In Bozes facem dreapta si dupa 5 KM intram in Bacaia pe la "statia de imbuteliere ape minerale", de aici drumul devine neasfaltat. In sat intrebam daca se poate ajunge in Cib si primim un raspuns pozitiv: "sa aveti grija la trecerile prin apa si mai sunt cateva ... si va descurcati si se ajunge pana la urma". (Nu stiu de ce nu am analizat noi mai bine harta in momentul asta)
Trecem prin rau in sat si ne linistim ... crezand ca asta e sigura trecere, care a fost totusi destul de lejera. Urmeaza cateva zone mai delicate dar fara mari probleme. Iar trebuie sa trecem raul, acum putin mai delicat, iar cateva pietre mai rasarite, iar prin rau, o panta putin namoloasa, cateva sunete pe sub masina, iar rau... OOOOOOFFF.... Cristina cedeaza: "eu dau cu spatele!!!!!". Ies sa analizez urmatoarea portiune.... nu prea e de bine... mai urc putin si dau peste 2 turisti din Germania care coboara cu o dubita mai inalta. Schimbam cateva impresii despre zona, despre locul de campare si faleza de catarat. Imi fac curaj, le cer sa astepte putin (fiind o zona un pic mai larga pe unde ar putea incapea 2 masini) si cobor la Cristina. "Hai ca aici e mai greu, de aici se linisteste drumul". Porneste motorul, patineaza putin intreaga masina, urca vreo 30 de metri ... si cam gata ... Cristina tureaza, eu ofer calul putere in plus ... dar nimic ... Dupa cateva minute apar si noii prieteni (germani) si mai contribuie si ei putin la puterea motorului. Pana la urma ... ajungem sus. Se mai linisteste un pic si Cristina. Mai schimam 2-3 cuvinte cu prietenii de off-road si ne despartim. Hotaram sa lasam masina acolo si sa pornim cu rucsacul in spate. Dupa ce am facut o rapida triere a lucrurilor din masina, punem rucsacul in spate si hai in sus. La vreo 20 de minute de mers Cristina realizeaza ca drumul nu a mai avut nici o problema majora :) si un pic nelinistita de faptul ca poate ceilalti nu vor avea loc sa treaca... se intoarce sa aduca masina. Dureaza putin, timp in care eu mai admir imprejurimile (aparatul era in masina :( ). Ne reintalnim si pornim spre chei... cam dezamagiti. Ajungem la bifurcatia spre Manastire unde intrebam un localnic despre drum. Primim un raspuns care ne intristeaza. Ma intorc la Cristina si ii dau vestea. Hotaram sa campam in alta parte si sa renuntam la cheile Cibului. Pornim spre Zlatna pe un drum foarte bun (neasfaltat insa fara probleme). Scoatem harta si analizam putin drumul care urmeaza ... apoi ne fug ochii spre localitatea Bacaia, care pe harta noastra nu are nici un drum de acces cu localitatea Cib :)). (Am verificat google maps si se pare ca drumul exista... dar pentru masini non-off-road este de preferat sa folositi varianta de acces din Zlatna).
Pornim inspre Zlatna si dupa cateva sute de metri suntem blocati de o betoniera care varsa niste ciment intr-o curte. Oprim motorul si intalnim o doamna care venea deja sa isi ceara scuze ca trebuie sa asteptam inca 10 minute. Profitam de ocazie si ii mai punem cateva intrebari despre secretele zonei. Ne spune ca putem campa oriunde, chiar daca este proprietatea cuiva, oamenii nu se supara in zona aia :).
Betoniera isi termina treaba si drumul se elibereaza. Incercam sa plecam dar suntem opriti de aceeasi doamna care cu o bucata mare de slanina in mana ne ureaza numai de bine pe drum si in viata si pentru copiii nostri care o sa ii avem si tot asa :) (sanatate si dansei ... desi probabil ca nu va citi blogul nostru).
Pornim ... strabatem o padurice cu multe serpentine si racoare din plin, ca intr-o zona muntoasa, desi suntem pe la 500 m. Iesind din padure dam de o noua fabrica de ciment, tipic pentru zona asta ... sunt atat de multee......
Mai mergem 1-2 km si gasim o poienita unde hotaram sa campam. Peste drum privelistea e deosebita
Am testat slanina primita, care a fost foarte buna si pe urma .... odihna.
