Cheile Madei, Cheile Cibului

10 august

Treziti de dimineata ne-am stabilit telurile zilei: 2-3 manse in cheile Madei apoi campam in cheile Cibului. Ne-am facut cafeaua in timp ce admiram faleza mare din cheile Craciunesti, putin dezamagiti de forma noastra proasta.

Strangem tot si plecam spre satul Mada. Hotaram sa nu abordam varianta de access prezentata in cartea lui Anghel, asa ca mergem pana in satul Balsa de unde (dupa harta noastra) avem mai putin pana in Mada. Ajunsi in mijlocul Balsei, aflam ca drumul pana in Mada e cam de o ora, insa nu este accesibil cu masina. Dupa ce meditam putin problema, alegem cu parere de rau sa ne intoarcem la drumul descris in carte (ar fi mers o drumetie, dar nu stateam foarte bine cu timpul). Ne intoarcem si abordam drumul neasfaltat si destul de stramt la inceput care ne duce pana in sat. Dibuim drumul ce duce inspre faleza de catarare, doar ca ... surpriza: cand sa trecem printre ultimele 2 case, portile sunt inchise cu lacate si o pancarta cu "PROPRIETATE PRIVATA" sta de paza la intrare. Ar fi fost si un numar de telefon afisat, desi pentru a face rost de el a trebuit sa reintregim puzzle-ul cu restul pancartei. Problema a fost ca telefoanele nu le-am mai luat cu noi. Incercam sa ne dam seama daca in curte sunt caini, dar ... decidem sa abandonam ideea (pana la urma nu vroiam decat 2-3 manse... nu e asa mare pierdere, oricum cheile se vedeau din sat).

La intoarcere am dat pe drum de o colonie de flururi:


Si una dintre casutele din sat, din fericire in Mada inca se mai gasesc case din piatra nu din BCA sau alte materiale moderne :)


Parasim satul si ne indreptam spre Bacaia, de data asta hotarati sa urmam indicatiile din carte. In Bozes facem dreapta si dupa 5 KM intram in Bacaia pe la "statia de imbuteliere ape minerale", de aici drumul devine neasfaltat. In sat intrebam daca se poate ajunge in Cib si primim un raspuns pozitiv: "sa aveti grija la trecerile prin apa si mai sunt cateva ... si va descurcati si se ajunge pana la urma". (Nu stiu de ce nu am analizat noi mai bine harta in momentul asta)
Trecem prin rau in sat si ne linistim ... crezand ca asta e sigura trecere, care a fost totusi destul de lejera. Urmeaza cateva zone mai delicate dar fara mari probleme. Iar trebuie sa trecem raul, acum putin mai delicat, iar cateva pietre mai rasarite, iar prin rau, o panta putin namoloasa, cateva sunete pe sub masina, iar rau... OOOOOOFFF.... Cristina cedeaza: "eu dau cu spatele!!!!!". Ies sa analizez urmatoarea portiune.... nu prea e de bine... mai urc putin si dau peste 2 turisti din Germania care coboara cu o dubita mai inalta. Schimbam cateva impresii despre zona, despre locul de campare si faleza de catarat. Imi fac curaj, le cer sa astepte putin (fiind o zona un pic mai larga pe unde ar putea incapea 2 masini) si cobor la Cristina. "Hai ca aici e mai greu, de aici se linisteste drumul". Porneste motorul, patineaza putin intreaga masina, urca vreo 30 de metri ... si cam gata ... Cristina tureaza, eu ofer calul putere in plus ... dar nimic ... Dupa cateva minute apar si noii prieteni (germani) si mai contribuie si ei putin la puterea motorului. Pana la urma ... ajungem sus. Se mai linisteste un pic si Cristina. Mai schimam 2-3 cuvinte cu prietenii de off-road si ne despartim. Hotaram sa lasam masina acolo si sa pornim cu rucsacul in spate. Dupa ce am facut o rapida triere a lucrurilor din masina, punem rucsacul in spate si hai in sus. La vreo 20 de minute de mers Cristina realizeaza ca drumul nu a mai avut nici o problema majora :) si un pic nelinistita de faptul ca poate ceilalti nu vor avea loc sa treaca... se intoarce sa aduca masina. Dureaza putin, timp in care eu mai admir imprejurimile (aparatul era in masina :( ). Ne reintalnim si pornim spre chei... cam dezamagiti. Ajungem la bifurcatia spre Manastire unde intrebam un localnic despre drum. Primim un raspuns care ne intristeaza. Ma intorc la Cristina si ii dau vestea. Hotaram sa campam in alta parte si sa renuntam la cheile Cibului. Pornim spre Zlatna pe un drum foarte bun (neasfaltat insa fara probleme). Scoatem harta si analizam putin drumul care urmeaza ... apoi ne fug ochii spre localitatea Bacaia, care pe harta noastra nu are nici un drum de acces cu localitatea Cib :)). (Am verificat google maps si se pare ca drumul exista... dar pentru masini non-off-road este de preferat sa folositi varianta de acces din Zlatna).
Pornim inspre Zlatna si dupa cateva sute de metri suntem blocati de o betoniera care varsa niste ciment intr-o curte. Oprim motorul si intalnim o doamna care venea deja sa isi ceara scuze ca trebuie sa asteptam inca 10 minute. Profitam de ocazie si ii mai punem cateva intrebari despre secretele zonei. Ne spune ca putem campa oriunde, chiar daca este proprietatea cuiva, oamenii nu se supara in zona aia :).
Betoniera isi termina treaba si drumul se elibereaza. Incercam sa plecam dar suntem opriti de aceeasi doamna care cu o bucata mare de slanina in mana ne ureaza numai de bine pe drum si in viata si pentru copiii nostri care o sa ii avem si tot asa :) (sanatate si dansei ... desi probabil ca nu va citi blogul nostru).
Pornim ... strabatem o padurice cu multe serpentine si racoare din plin, ca intr-o zona muntoasa, desi suntem pe la 500 m. Iesind din padure dam de o noua fabrica de ciment, tipic pentru zona asta ... sunt atat de multee......

Mai mergem 1-2 km si gasim o poienita unde hotaram sa campam. Peste drum privelistea e deosebita

Am testat slanina primita, care a fost foarte buna si pe urma .... odihna.

Concediu in Cheile Turzii 9-23 august

Dupa multe planuri pentru concediul de vara, ba prin Bucegi (sa ii vada si Cristina), ba Retezat, ba alte destinatii, ne-am decis pentru Cheile Turzii si toate celelalte chei din zona. Ca doar nu ajungem pe acolo asa des, asa ca mai bine ne luam o data un concediu de 2 saptamani decat sa tot lasam zone pe care vrem sa le vedem si nu apucam din cauza timpului.
Zis si facut, punem mana pe cartea lui Anghel, rasfoim, analizam, calculam kilometri si pana la urma punem pe foaie o teoretica tura, fara a intra in detalii cu timpul necesar (ca doar 2 saptamani trebuie sa ne ajunga, nu ?!). Stabilim doar cheile in care urmeaza sa campam: Craciunesti, Cib, Ampoi, Aiud, Turzii si o sa mai vedem :)

9 august

Dupa nunta lui Adi ne lasam o zi de ragaz si pe 9 august plecam la drum pe la 8 dimineata cu masina incarcata ca pentru o expeditie de 2 ani nu de 2 sapamani. Dar deee... ne permitem ca doar nu caram in spate, cand va fi cazul, vom pune in rucsac doar strictul necesar.
Plecam spre Pitesti, apoi Ramnicu Valcea pe unde balaurim cateva ore in cautarea sucursalei unei anumite banci. Vazand ca nu mai dam de ea, pornim spre Targu Jiu in speranta ca acolo localnicii vor fi ceva mai cooperanti.
Pe la ora 14 suntem deja la coada in sucursala din Targu Jiu. Ne propunem sa mancam ceva, dar abandonam ideea pentru a manca in Hateg sau Hunedoara. Intram in defileul Jiului si suntem placut impresionati de peisaj, inca nu foarte alterat de interventia umana. Drumul destul de bun prin padurile umbroase, racorite si de Jiul ce aluneca serpuind spre sud ... frumos :)

Intram in judetul Hunedoara si parca ceva se schimba: peisajul devine tot mai pitoresc, casele si gardurile lor de piatra, culorile naturale (nu roz si verde turbat !!!!) parca ascund gospodariile foarte bine ingrijite in peisajul ce se desfasoara in fata noastra. Ne place, desi nu ne oprim sa facem poze :( Cu timpul vom duce dorul atmosferei de aici. Pe langa orasul Hunedoara totul se schimba brusc. Il cunoastem pe Ghita si al lui "mic" palat rosu aprins cu turle argintii si pe toti ceilalti tovarasi de-ai lui de alte culori imperiale. Pe aici gropi la tot pasul, praf, mizerie, fete dubioase, mai bine nu scoatem aparatul :D. Intram in oras cautand castelul (probabil singurul obiectiv turistic). Din pacate, indicatoarele sunt doar in sensul opus de mers ... deci ... abia la iesirea din oras aflam pe unde e (mai bine mai tarziu decat niciodata nu?). "Al 5-lea semafor pe dreapta se face drumul spre castel." Intr-adevar... exact sub imensa pancarta cu pensiunea X se vede o bucatica de tabla pe care scrie "Spre castelul Corvinilor". Ajungem intr-un final, si descoperim splendoarea .... schelelor. Castelul e in renovare (nu am aflat de cand si nici pana cand... mai incercati ... poate aveti noroc :) )


Dupa ce am facut cava fotografii, plecam spre Deva, spre Cheile Craciunesti mai exact. Parasim drumul european, iar dupa ce trecem de fabrica de ciment drumul redevine pitoresc. Satele sunt foarte curate, oamenii muncitori, din nou frumos.


Ajunsi in chei, punem cortul la baza primului perete din zona si analizam posibilitatile de catarare. Pe langa faptul ca nu ne simteam deloc in forma, elanul ne e taiat si de asigurarile cam ruginite. "O lasam pe maine" si adormim relaxati, urmarind pentru scurt timp ploaia de meteoriti. Noapte buna !

Buila - Vanturarita 22-24 mai

Desi meteorologii nu ne dadeau vesti prea bune, am decis sa plecam sambata spre Buila, cu ceva intraziere (ora 3 PM). I-am linistit pe ai mei in legatura cu vremea spunandu-le ca mergem la Curtea de Arges daca e urat.

Ajungem pe la 7 la iesirea din tunel si intentionam sa lasam masina acolo, dar suntem indemnati de 7 prahoveni (toti intr-o dacie) sa mai mergem ca drumul e bun pana la rau - ei au facut pana :))
Ne decidem sa continuam.

Ajungem pe la 8 la Cheia (906 m), si gasim zona in acelasi stil foarte ospitalier asa cum o stiam de acum 5 ani.

Ne cazam (25 ron patul) - camere foarte bine incalzite, lumina de la generator. Mancam ceva, facem un mic plan de bataie pe ziua urmatoare si .... noapte buna.

Dimineata ne trezim cu ganduri mari (in raport cu vremea): o mansa pe Trocadero, Mignon si 1 Mai. Plecam de la canton inspre Santinela, ajungem la baza lui Trocadero si ne echipam. Mai analizam o data schitele (desi linia e cat se poate de clara) si pornim.

sectorul III al Santinelei

Trocadero, Hornul dezghetat, Hornul inghetat, Bachus si restul nu prea se vad

In Trocadero

Cristina la regrupare

Dupa un pic de miscare, strangem echipamentul si pornim spre Mignon, ultimul traseu din perete.

Descrierea

Apar si cateva raze de soare care ne dau curaj, cu toate astea hotaram ca la plecare sa lasam lucrurile inutile la baza traseului acoperite (dupa cum zicea Cristina ... pentru orice eventualitate).

Pornesc cap, peretele este destul de ud, in unele portiuni dau chiar de noroi.

prima lungime

regrupez comod

Vine si Cristina (e piciorul ei :P)

Si pana la urma se arata ca meteorologii de la noi incep sa prinda meseria: cum ajunge Cristina in regrupare incepe sa toarne. Noroc ca acolo suntem complet feriti de ploaie (de fapt... mai mult Cristina)

Claia Stramba din regrupare.

Ne dam jos pentru ca stanca (uda dinainte) devenise impracticabila. Asteptam sa se opreasca ploaia apoi urcam pe poteca pana in varful Santinelei (unde ne prinde din nou o aversa). Ne intoarcem la canton unde ne intalnim cu cativa colegi si prieteni veniti cu grupul "Pasi Marunti".

Seara aniversam doi membrii ai grupului (pe care nu ii cunoastem) la focul de tabara cu chitara si cateva licori fermecate :) (Multumim de invitatie)

A doua zi trezit cu greu pe la 10 mancam ceva, facem bagajul si plecam spre Bucuresti, bucurosi ca in ciuda vremii am reusit sa mai urcam un pic.